Prima impresie

Pentru că prima impresie întotdeauna contează, pentru că primele cuvinte trebuie să convingă şi pentru că am amânat apariţia acestui blog de câţiva ani, deşi undeva în adâncuri ştiam că într-o zi va vedea lumina zilei sau…mă rog…lumina desktop-ului, primul sentiment pe care îl încerc este de panică… Dar încet-încet mă relaxez şi realizez că de fapt aici este locul în care mă pot exprima liber, şi că o să scriu despre ce vreau, cum vreau, având plăcutul sentiment că cine va dori să mă citească, o va face din proprie iniţiativă, curiozitate şi plăcere.

Dacă acest mic colţişor din vastul internet vă va inspira sau ajuta în vreun fel, oricât de mic, vreodată, dacă vă va da vreo idee, vă va aduce un zâmbet pe buze sau vă va face să reflectaţi, atunci eu sunt mai mult decât mulţumită şi împăcată ca mi-am atins ţelul…

…mă trezesc la ora 7.58 am, după ce în repetate rânduri am apăsat butonul “Snooze” al Samsung-ului cel smartphone. 7.10 am ar fi ora la care ar trebui să mă trezesc în mod normal ca să ajung la birou fără întârziere. Rapid mă spăl pe dinţi şi pe ochi, timp în care mintea, deşi abia trezită din somnul cel dulce şi veşnic prea puţin, lucrează la combinaţii de culori, ţesături, accesorii şi “oare care dintre haine nu trebuie călcate?”. În sfârşit, se potriveşte ceva astfel încât să mă încadrez şi în timp şi în tendinţe. 8:10. Nu mai e timp de 2 răsfăţuri. Mic dejun sau make-up Definitely make-up. Păi cum să te prezinţi cu faţa asta? Un pic de fond de ten, accentuăm spâncenele, ceva mascara, un strop de blush, nelpsitul ruj. 8:25. Ok. Chiar e timpul să pleci. Stai aşa!!! Cu părul ce faci? Că doar n-o să-l laşi prins în coada asta strâmbă din care îţi iese o infinitate de zulufi?...? Mda, aşa e. Refacem coada din care ies de data asta mai puţini zulufi şi doar câteva avioane…Oricum în trend e “aranjat neglijent”…whatever that means… 8:30 – I’m definitely late!

Balerini sau tocuri? Să fie un pic de toc, să mă simt bine şi înaltă. Ba nu, hai să fie nişte balerini, ca să alerg până la metrou. Ba nu, să fie tocuri, că în seara asta am un eveniment după ce ies de la birou. 8:35. Ok, balerini, tocurile în geantă şi dă-i bice!

Trec pe lângă patiserie, pe lângă nenea care vinde căpşuni din portbagajul Daciei 1310, pe lângă tanti care vinde flori de sezon din grădină… Toate  mă îmbie, dar n-am timp!

25 de minute de mers cu metroul – timpul perfect să-mi deschid cartea de pe smartphone: citesc câteva pagini din “Studiul China”, apoi verific puţin reţeaua, am ajuns.

Corporaţia mă aşteaptă: la fel în fiecare zi. Noroc că am colegi mişto şi că îmi place ce fac! Timpul trece repede, mult prea repede.La 12:50 primesc telefonul care mă deconectează: Mâncăăăăm?  Îmi amintesc că n-am  mâncare. N-am. Trebuie să mă duc să-mi procur. Vrei să mâncăm în oraş? Şi urmează negocierea…

Câteodată, când merg în zonă să iau prânzul, am impresia că sunt în vacanţă într-o staţiune: sunt aşa de mulţi tineri frumoşi, fete fashioniste, toţi sunt veseli şi parcă fără nicio grijă…

Şi urmează partea a doua de work, care trece şi ea repede. Şi vine seara. Şi seara de regulă se întâmplă ceva...
Vreau să îi iau cadou unei prietene care m-a invitat la ziua ei, la un garden party în week-end. N-am inspiraţie, clar sunt obosită şi nici timp să colind magazinele nu mai am! Ajung acasă la 10:15 pm fără cadou, dar cu ceva idei. Mai am puţin timp până la aniversarea cu pricina, iar eu nu funcţionez dacă nu o las pe ultima clipă, de balcanică ce sunt! 

Odata ajunsă acasă, clar nu mai am nici timp şi nici tragere de inimă nici de mers în parc să alerg, nici de făcut curăţenia pe care mi-am pus-o în cap de mult, nici de cheesecake-ul pe care l-am văzul pe internet şi pe care mi-am propus să îl pregătesc. Poate doar de filmul online pe care il doresc să îl văd de ceva  vreme…Şi se face ora cand nu mai pot ţine ochii deschişi: fie că e 12:00 am sau de cel mai multe ori 1:00 am…

Sunt fata modernă. Încântată de cunoştinţă! J